Am decis sa va spun cateva cuvinte despre experienta mea in Irlanda, in speranta ca poate cineva va avea ceva de invatat despre cum traieste unul din romanii din Irlanda, venit aici in 2000, in plin avant “revolutionar”. Am plecat cu contract de munca, ca inginer la o firma de soft din Dublin, parea de vis, fata de ce era atunci in Romania, desi nu pot spune ca era tare rau nici acasa, ma descurcam binisor, tot la o firma de soft din Brasov.

Poate am avut noroc, sau poate nu am avut ghinion, nu stiu cum sa interpretez faptul ca am fost primit cu bratele deschise de colectiv, de vecini si mai ales de cei de la marketul din colt. Poate asa e firea mea, vesela, directa si oamenii nu ma mai judeca dupa tara din care vin.

Prima lectie in Irlanda

Cand eram in Brasov, nu trecea weekend fara sa fiu la terasa cu prietenii, aici am descoperit dintr-o data ca viata nu e tocmai un lung sir de iesiri in oras, ci de fapt totul devine serios, am de platit o chirie – desi o platea firma, intretinerea si mai ales sa imi cladesc un viitor. Cand am sosit in Irlanda nu era clar ce va urma, imi luasem fara plata trei luni de la firma din Romania, urma sa vad ce ma asteapta aici.

Am descoperit repede ca mersul la Mall si aruncatul cu bani aiurea, de dragul de a avea si asta in casa, nu mai e pe placul meu. Am mai descoperit ca pentru a cumpara o casa, ori fac credit [ nu ma tenta si nici acum nu ma tenteaza ], ori strang cureaua. Am ales sa strang cureaua, cred eu ca intr-un an sau doi, daca mai scad putin preturile, o sa am propria mea casa, la 30 de km de Dublin. Am pus deja ochii pe ea, nu se vinde si sper sa ramana asa pana o sa am toti banutii. [Va urma]

Magazin Romanesc Dublin