Poveste de viata din Irlanda

Ziua buna tuturor. Vin cu o povestire si in același timp, o rugaminte. Iata mai departe povestea spusa de una din romancele din Irlanda, care cred eu ca va va pune putin pe ganduri. Iata povestea =>Cum mergeam eu ieri prin oraș, fara vre-o treaba anume, m-am gândit sa-mi iau o cafea. In același moment am trecut si pe unul din podurile de pe Liffey, unde un om al străzii tinea o plancarda care zicea ceva de genul : Caut de munca. Orice. Gradinarit, curatenie, construcții etc. Nu am zis nimic, am trecut pe lângă el. Am luat doua cafele, o placintuța si un ziar. M-am întors pe pod si m-am asezat lângă el. Am băut cafeaua împreuna. L-am lăsat sa-mi povesteasca despre situatia sa. Numele lui e Tomas, are 32 de ani si este polonez. Ii pare rău ca atunci cand a avut bani i-a cheltuit si nu a pus nimic deoparte. Are visuri frumoase. Doarme pe străzi sau in internet cafe-uri. Chiar dacă nu are nimic ( din punct de vedere material) e optimist si crede ca toate se vor rezolva intr-un final. Are planuri. Nu are nici o forma de id, pasaportul fiind expirat. Strânge bani sa-si facă pasaportul, pentru ca, după cum știți i-ar trebui ID la orice pas.
I-am luat numărul de telefon si i-am promis ca voi vorbi cu oameni despre situatia lui si poate-poate apare ceva si pentru el.
Nu îmi imaginez cum e sa fii in situatia lui si a mulți altora, pentru ca nu am fost acolo. Insa ce mi-ar plăcea sa știu e ca, dacă voi ajunge vreodată acolo (indiferent de motiv), cineva se va opri sa-mi asculte povestea si sa-mi dea o speranța de zile mai bune. Trebuie sa fie foarte greu sa nu ai pe nimeni si sa-ti petreci veacul pe străzi.
Ca sa închei, va rog sa îl considerati pe acest Tomas si situatia lui. Dacă aveți cum sa-l ajutati in vre-un fel, nu ezitati sa o faceți. De asta suntem oameni.
Știu ca sunteți oameni cumsecade si nu veți judeca acest gând de bine al meu, ci ,mai degrabă veți gândi la fel.